Când vine vremea să pleci
Să nu faci prea multă gălăgie,
Când vine vremea să pleci
Nu te cantona în nostalgie.
Când vine vremea să pleci
Să nu te uiţi în urmă,
Când vine vremea să pleci
Nu lăsa trecutul să te-ajungă.
Când vine vremea să pleci
Fii pregătit să priveşti înainte,
Când vine vremea să pleci
Să n-ai o destinaţie fixată-n minte.
Când vine vremea să pleci
Să ştii că amintirile sunt ca o umbră,
Când vine vremea să pleci
Nu lăsa tristeţea să te facă rece ca o tundră.
Când vine vremea să pleci
Să ştii că a renunţa înseamnă a muri,
Când vine vremea să pleci
Zâmbeşte, n-ai voie să te-nfurii.
Când vine vremea să pleci
Călătoria e-o aşteptare care doare,
Când vine vremea să pleci
Să nu vezi negru, alunecă-n culoare.
Când vine vremea să pleci
Să nu te opreşti din a visa,
Când vine vremea să pleci
Speră că cineva îţi va simţi lipsa...
duminică, 18 decembrie 2011
miercuri, 9 noiembrie 2011
Aserţiune
Să mă îndrept spre perfecţiune e cea mai grea misiune,
Analizez fiecare secţiune când sunt în sesiune.
Sunt plin de suspiciune pe fiecare porţiune
Că trebuie să stabilesc o concesiune
Ca să-mi ascund fiecare slăbiciune.
În jur totul e negru,sunt înecat în tăciune.
Nu mă las ghidat,nu urmez nici o instrucţiune.
Lipsit de vreo conexiune,nu mă opreşte nici o digresiune
Să fac o incursiune printr-o regiune plină de agresiune!
Am o singură opţiune,trebuie să creez o diversiune.
Departe de vreo legiune,trec peste orice afecţiune.
În fiecare fracţiune,m-aştept la vreo repercusiune,
Mă feresc de recluziune,departe de infracţiune.
Pentru fiecare expansiune am nevoie de permisiune,
În caz contrar sunt bombardat c-o delaţiune
Alunecând astfel pe un drum prin deriziune
Oprindu-mă într-o barieră numită sancţiune!
După această intruziune într-o diviziune
Lipsită de rugăciune sunt gata de evaziune!
Pe acest drum greu s-ar putea să mă aleg cu o leziune
Şi cea mai dură viziune ar fi să nu primesc compasiune.
Zilnic în viaţa mea are loc o imixtiune
Din partea unor oameni care habar n-au de vreo noţiune.
Prostia e o defecţiune care afectează întreaga naţiune,
Te ţine sub tensiune şi ai nevoie de raţiune,
Fiindcă ea produce tot timpul o disensiune.
Nu scapi de ea nici în altă dimensiune,
Iar această versiune duce spre deşertăciune,
Unde te plimbi pierdut printre dune,
Dar degeaba aştepţi o minune...
În faţa ta nu e o oază,e doar ficţiune!
Ai vrea să intri la apă ca un submarin în submersiune,
Când e vorba de bani,oamenii scot capul ca un şarpe în ecloziune,
Întâlneşti aversiune şi opresiune,
În această religie care zilnic reuşeşte o conversiune.
Libertatea şi necesitatea intră-n coliziune.
Pe acest drum abrupt e nevoie de o fuziune
Între adevăr şi înţelepciune,
O coeziune între pasiune şi compulsiune.
Fiecare confesiune e lipsită de omisiune,
Mă opresc aici,pun căpat la transmisiune!
Analizez fiecare secţiune când sunt în sesiune.
Sunt plin de suspiciune pe fiecare porţiune
Că trebuie să stabilesc o concesiune
Ca să-mi ascund fiecare slăbiciune.
În jur totul e negru,sunt înecat în tăciune.
Nu mă las ghidat,nu urmez nici o instrucţiune.
Lipsit de vreo conexiune,nu mă opreşte nici o digresiune
Să fac o incursiune printr-o regiune plină de agresiune!
Am o singură opţiune,trebuie să creez o diversiune.
Departe de vreo legiune,trec peste orice afecţiune.
În fiecare fracţiune,m-aştept la vreo repercusiune,
Mă feresc de recluziune,departe de infracţiune.
Pentru fiecare expansiune am nevoie de permisiune,
În caz contrar sunt bombardat c-o delaţiune
Alunecând astfel pe un drum prin deriziune
Oprindu-mă într-o barieră numită sancţiune!
După această intruziune într-o diviziune
Lipsită de rugăciune sunt gata de evaziune!
Pe acest drum greu s-ar putea să mă aleg cu o leziune
Şi cea mai dură viziune ar fi să nu primesc compasiune.
Zilnic în viaţa mea are loc o imixtiune
Din partea unor oameni care habar n-au de vreo noţiune.
Prostia e o defecţiune care afectează întreaga naţiune,
Te ţine sub tensiune şi ai nevoie de raţiune,
Fiindcă ea produce tot timpul o disensiune.
Nu scapi de ea nici în altă dimensiune,
Iar această versiune duce spre deşertăciune,
Unde te plimbi pierdut printre dune,
Dar degeaba aştepţi o minune...
În faţa ta nu e o oază,e doar ficţiune!
Ai vrea să intri la apă ca un submarin în submersiune,
Când e vorba de bani,oamenii scot capul ca un şarpe în ecloziune,
Întâlneşti aversiune şi opresiune,
În această religie care zilnic reuşeşte o conversiune.
Libertatea şi necesitatea intră-n coliziune.
Pe acest drum abrupt e nevoie de o fuziune
Între adevăr şi înţelepciune,
O coeziune între pasiune şi compulsiune.
Fiecare confesiune e lipsită de omisiune,
Mă opresc aici,pun căpat la transmisiune!
luni, 7 noiembrie 2011
Foto
Îmi construiesc viitorul
Construindu-mă pe mine,
Onduindu-mă între cer şi sine.
Fac fundaţia şi un perete albastru
Ca să nu uit: mă-ndrept spre astru!
Mai văd pe perete un gândac,chiar trupe
Ca să realizez că e negativul dintr-un
Aparat foto care mă corupe...
Da,sunt un aparat foto cu timp mic de expunere
Nu scot poze pe loc,dau dovadă de nesupunere.
Doar pentru mine am un foto-album
Care spre suflet constituie drum.
Uneori cad în păcat şi mă-mbăt c-o amintire,
Zăbovesc prea mult în trecut,aşa-s din fire.
Dar am zis că-mi construiesc viitorul
Şi am mult de tras ca soldaţii ce primesc onorul.
Faptele mele sunt cărămizile şi ego-ul un liant,
Dar consecinţele sfărâmă tot şi eu naufragiez
Spre neant.
Totul se baza pe cutezanţa unui vis,
Viitorul s-a terminat,am pierdut trenul spre
Catharsis.
Construindu-mă pe mine,
Onduindu-mă între cer şi sine.
Fac fundaţia şi un perete albastru
Ca să nu uit: mă-ndrept spre astru!
Mai văd pe perete un gândac,chiar trupe
Ca să realizez că e negativul dintr-un
Aparat foto care mă corupe...
Da,sunt un aparat foto cu timp mic de expunere
Nu scot poze pe loc,dau dovadă de nesupunere.
Doar pentru mine am un foto-album
Care spre suflet constituie drum.
Uneori cad în păcat şi mă-mbăt c-o amintire,
Zăbovesc prea mult în trecut,aşa-s din fire.
Dar am zis că-mi construiesc viitorul
Şi am mult de tras ca soldaţii ce primesc onorul.
Faptele mele sunt cărămizile şi ego-ul un liant,
Dar consecinţele sfărâmă tot şi eu naufragiez
Spre neant.
Totul se baza pe cutezanţa unui vis,
Viitorul s-a terminat,am pierdut trenul spre
Catharsis.
marți, 16 august 2011
Epopee
Fii gata de lansare într-o expediţie
Ce încalcă orice jurisdicţie
Şi sfidează fiecare contradicţie
Depăşind orice restricţie,
Rămâi fără aer de parcă ai fii prins în constricţie.
Părăseşti Terra după ce ţi-ai făcut încălzirea
În atmosfera terestră,ajungi în spaţiu-o mare pictură rupestră.
Nu mai percepi precepte fără preget
În frigul cosmic ajungi degerat la fiecare deget.
Planete în jur,galaxii în depărtare,
Departe de fiinţe limitate,laşi totul în uitare.
Viteza luminii,te-ndrepţi spre soare
Creşte energia,creşte masa,salut cuantificare!
Lovit de radiaţii solare,
Ajungi martor la explozii nucleare.
Elementele chimice măresc temperatura
Departe de limite,ai uitat violenţa şi ura.
Mai există lumi,o altă civilizaţie..
Căzute sub o forţă numită gravitaţie,
Sau au dispărut datorită unui fenomen de atracţie,
Din cauza unor stele aflate în dominaţie,
Un Big-Bang,o nouă explozie,din nou creaţie,
Martor cu puls aflat în fluctuaţie
Fructifici şansa de-a rezolva o nouă ecuaţie.
Particule ce nu scapă din găuri negre
Dominate de tente tenebre,totul cu accente funebre.
Discul ia amploare,te pierzi în vid,
Livid totul se stinge pentru individ.
Nu scapă nici măcar lumina,
Totul intră ca-n buzunar,
Sistem cu deficienţe ca un model planetar.
Verifici postulate ca a lui Einstein sau Bohr
Fără aer ai ajuns şi fără sonor.
Încărcat până pe ultimul strat cu electroni
Gata de marea fisiune,ataci cu neutroni şi protoni.
Confruntare cu un quasar,impulsuri colerice
Pierzi,nu emiţi radiaţii electromagnetice,
Continui să aluneci spre păreri eclectice sceptice.
Prins în supernovă,izbit de unda de şoc
Ai pierdut orice slovă,dupa impactul interstelar,
Istovit,captiv într-un colaps gravitaţional.
Ai atins trecutul,ai atins începuturile
Ai învins tumultul dar ţi-ai pierdut scuturile.
Vrei să controlezi viitorul?Controlează trecutul!
Vrei să ştii tot?Invadează necunoscutul!
Încă mai rătăceşti în spaţiu nevăzut precum curentul electric
Lovit de un flux de frânturi într-un moment magnetic
La fel de sceptic,stresat septic,la un pas de ictus apoplectic.
Tresari treptat ca un curent curativ care curmă
Analiza analogică anamorfozei de natură psihologică.
Treci prin constelaţii ca Pegas,vrei ajungi în Orion
Continui să fii ipotetic exact ca un tahion.
Manipulat de cunoaştere ca-ntr-o epopee
Te afli într-o perpetuă odisee,
Încercând să scapi de Calea Lactee.
Vrei să scapi de impactul cu Andromeda
Ca să ajungi la Minerva,
Să ajungi să recunoşti că ai limite.
După distincte conflicte renunţi la instincte.
Te pierzi comic în absolutul cosmic
Fără cunoştiinţe ca un gnostic,
Nu eşti în stare să-ţi dai propriul diagnostic.
Roşu ca Marte şi gata de război
Vrei să te umpli de glorie,dar ajungi în noroi.
Ce încalcă orice jurisdicţie
Şi sfidează fiecare contradicţie
Depăşind orice restricţie,
Rămâi fără aer de parcă ai fii prins în constricţie.
Părăseşti Terra după ce ţi-ai făcut încălzirea
În atmosfera terestră,ajungi în spaţiu-o mare pictură rupestră.
Nu mai percepi precepte fără preget
În frigul cosmic ajungi degerat la fiecare deget.
Planete în jur,galaxii în depărtare,
Departe de fiinţe limitate,laşi totul în uitare.
Viteza luminii,te-ndrepţi spre soare
Creşte energia,creşte masa,salut cuantificare!
Lovit de radiaţii solare,
Ajungi martor la explozii nucleare.
Elementele chimice măresc temperatura
Departe de limite,ai uitat violenţa şi ura.
Mai există lumi,o altă civilizaţie..
Căzute sub o forţă numită gravitaţie,
Sau au dispărut datorită unui fenomen de atracţie,
Din cauza unor stele aflate în dominaţie,
Un Big-Bang,o nouă explozie,din nou creaţie,
Martor cu puls aflat în fluctuaţie
Fructifici şansa de-a rezolva o nouă ecuaţie.
Particule ce nu scapă din găuri negre
Dominate de tente tenebre,totul cu accente funebre.
Discul ia amploare,te pierzi în vid,
Livid totul se stinge pentru individ.
Nu scapă nici măcar lumina,
Totul intră ca-n buzunar,
Sistem cu deficienţe ca un model planetar.
Verifici postulate ca a lui Einstein sau Bohr
Fără aer ai ajuns şi fără sonor.
Încărcat până pe ultimul strat cu electroni
Gata de marea fisiune,ataci cu neutroni şi protoni.
Confruntare cu un quasar,impulsuri colerice
Pierzi,nu emiţi radiaţii electromagnetice,
Continui să aluneci spre păreri eclectice sceptice.
Prins în supernovă,izbit de unda de şoc
Ai pierdut orice slovă,dupa impactul interstelar,
Istovit,captiv într-un colaps gravitaţional.
Ai atins trecutul,ai atins începuturile
Ai învins tumultul dar ţi-ai pierdut scuturile.
Vrei să controlezi viitorul?Controlează trecutul!
Vrei să ştii tot?Invadează necunoscutul!
Încă mai rătăceşti în spaţiu nevăzut precum curentul electric
Lovit de un flux de frânturi într-un moment magnetic
La fel de sceptic,stresat septic,la un pas de ictus apoplectic.
Tresari treptat ca un curent curativ care curmă
Analiza analogică anamorfozei de natură psihologică.
Treci prin constelaţii ca Pegas,vrei ajungi în Orion
Continui să fii ipotetic exact ca un tahion.
Manipulat de cunoaştere ca-ntr-o epopee
Te afli într-o perpetuă odisee,
Încercând să scapi de Calea Lactee.
Vrei să scapi de impactul cu Andromeda
Ca să ajungi la Minerva,
Să ajungi să recunoşti că ai limite.
După distincte conflicte renunţi la instincte.
Te pierzi comic în absolutul cosmic
Fără cunoştiinţe ca un gnostic,
Nu eşti în stare să-ţi dai propriul diagnostic.
Roşu ca Marte şi gata de război
Vrei să te umpli de glorie,dar ajungi în noroi.
La multi ani Maximilian!
O primă piesă Bob,altele cu CTC,Cedry2k
Stai că mai am,numai să-mi amintesc un pic.
4 ani colegi de bancă,cea mai bună colaborare la copiat,
Scriam cuvinte noi pe bancă,
Ne trimiteam reciproc la mate un ajutor nesperat.
Am fost poftiţi afară de o blondă mami
Atunci când,biologic,ne-a lovit o criză de râs ca un tsunami!
O primă amendă în RAT,
Un caiet plin de schiţe primit la majorat,
Un revelion în care pe bloc am desenat,
Multe seri şi chefuri în care nu ne mai opream din rimat.
O secţie de poliţie în care am intrat
Într-o altă postură decât cea a unui neajutorat.
Nopti de iarnă cu degetul pe spray îngheţat,
Altă secţie,după ce versurile Alexandrinei
Pe pereţi le-ai cam pictat.
O acţiune de noapte în care nu ne puteam
opri din alergat,
Am stat ascunsi în tufişuri plini stres,transpiraţi praf
Salvaţi de Trompex,demarând în trombă ca-ntr-un jaf.
Pentru toate astea,plus multe altele de care nu-mi amintesc
Nu cred că e suficient un simplu "multumesc".
Te baţi cu timpul şi poţi câştiga,că doar ai dani,
Timpul ne-nvăluie,dar îmi permit să mă leg de el
Şi-ţi zic "La mulţi ani!"
Stai că mai am,numai să-mi amintesc un pic.
4 ani colegi de bancă,cea mai bună colaborare la copiat,
Scriam cuvinte noi pe bancă,
Ne trimiteam reciproc la mate un ajutor nesperat.
Am fost poftiţi afară de o blondă mami
Atunci când,biologic,ne-a lovit o criză de râs ca un tsunami!
O primă amendă în RAT,
Un caiet plin de schiţe primit la majorat,
Un revelion în care pe bloc am desenat,
Multe seri şi chefuri în care nu ne mai opream din rimat.
O secţie de poliţie în care am intrat
Într-o altă postură decât cea a unui neajutorat.
Nopti de iarnă cu degetul pe spray îngheţat,
Altă secţie,după ce versurile Alexandrinei
Pe pereţi le-ai cam pictat.
O acţiune de noapte în care nu ne puteam
opri din alergat,
Am stat ascunsi în tufişuri plini stres,transpiraţi praf
Salvaţi de Trompex,demarând în trombă ca-ntr-un jaf.
Pentru toate astea,plus multe altele de care nu-mi amintesc
Nu cred că e suficient un simplu "multumesc".
Te baţi cu timpul şi poţi câştiga,că doar ai dani,
Timpul ne-nvăluie,dar îmi permit să mă leg de el
Şi-ţi zic "La mulţi ani!"
Freestyle Concurs@Ollie,Rulez,Cube
Îţi zic salut, hai noroc!
Vin c-o strofă dreaptă ca un cozoroc!
Ai un punct de vedere îngust,probabil eşti ciclop
Deschide ochii,încearcă Rulez,Cube şi Ollie Gang Shop.
Începi finuţ cu nişte shoes,şi stai,nu te grăbi
Imediat te rezolvă baieţii şi cu canuri de graffiti.
Capace,markere,blackbook,orice ca să-ţi faci stocul
Au şi foiţe,în caz că îţi place să te joci cu focul!
Poţi să fii anti-sistem,dar nu fi escroc
Deliric e de vină?Îţi iei cagula cu cap de porc!
Că veni vorba de porci,a ieşit albumul lui Deli
Scăpat de sub control,Reacţii adverse,cu astea îi tai pe toţi felii!
Indiferent că eşti molcom sau surescitat
La Ollie,Rulez şi Cube poţi s-o arzi pe Volcom sau Carhartt!
Senzaţii tari sau, hai chiar şi atacuri de cord,
Găseşti ceva să-ţi placă...poate o placă de snowboard!
Poate vreun skateboard,accesorii pentru bike,
Rapid poţi să dai un raid la bătrâni pe website.
Indiferent că eşti skater,writer sau orice alt strop
Nu ezita când vine vorba de Rulez,Cube sau Ollie Gang shop!
Vin c-o strofă dreaptă ca un cozoroc!
Ai un punct de vedere îngust,probabil eşti ciclop
Deschide ochii,încearcă Rulez,Cube şi Ollie Gang Shop.
Începi finuţ cu nişte shoes,şi stai,nu te grăbi
Imediat te rezolvă baieţii şi cu canuri de graffiti.
Capace,markere,blackbook,orice ca să-ţi faci stocul
Au şi foiţe,în caz că îţi place să te joci cu focul!
Poţi să fii anti-sistem,dar nu fi escroc
Deliric e de vină?Îţi iei cagula cu cap de porc!
Că veni vorba de porci,a ieşit albumul lui Deli
Scăpat de sub control,Reacţii adverse,cu astea îi tai pe toţi felii!
Indiferent că eşti molcom sau surescitat
La Ollie,Rulez şi Cube poţi s-o arzi pe Volcom sau Carhartt!
Senzaţii tari sau, hai chiar şi atacuri de cord,
Găseşti ceva să-ţi placă...poate o placă de snowboard!
Poate vreun skateboard,accesorii pentru bike,
Rapid poţi să dai un raid la bătrâni pe website.
Indiferent că eşti skater,writer sau orice alt strop
Nu ezita când vine vorba de Rulez,Cube sau Ollie Gang shop!
miercuri, 13 iulie 2011
De la (continuare)
De la a vinde iluzii la a cumpăra sentimente,
De la debuşeul trăirilor la ale conştinţei segmente
Segregate în secvenţe consecvente permanent remanente!
De la a te zbate ca un ciclist pe o căţărare de categorie specială,
Cinstit cu tine,dopat doar cu o voinţă personală!
De la interese egoiste la interesul de a-i ajuta pe alţii,
De la nebunie la un strop de geniu şi 99% transpiraţii!
De la oameni la personaje,umiliţi şi obidiţi de nişte marionete,
Realitate pură,nu-i nici un roman de Dostoievski,băiete!
De la a-nfrunta greutăţi la a ţine greutăţi ca Atlas,
De la noi începuturi la ruinele cu care am rămas...
De la a lupta cu obstinaţie la a eşua lamentabil,
De la neîncredere în propriile forţe la a arăta de ce eşti capabil,
De la a copia de la alţii la a veni cu propriile idei,
De la a fi zeu pentru alţii la a te închina tu la zei.
De la a rătăci o viaţă întreagă printre sfinţi şi atei
La a găsi izbăvirea în matematica sufletului în cele mai simple
Gânduri şi idei.
De la debuşeul trăirilor la ale conştinţei segmente
Segregate în secvenţe consecvente permanent remanente!
De la a te zbate ca un ciclist pe o căţărare de categorie specială,
Cinstit cu tine,dopat doar cu o voinţă personală!
De la interese egoiste la interesul de a-i ajuta pe alţii,
De la nebunie la un strop de geniu şi 99% transpiraţii!
De la oameni la personaje,umiliţi şi obidiţi de nişte marionete,
Realitate pură,nu-i nici un roman de Dostoievski,băiete!
De la a-nfrunta greutăţi la a ţine greutăţi ca Atlas,
De la noi începuturi la ruinele cu care am rămas...
De la a lupta cu obstinaţie la a eşua lamentabil,
De la neîncredere în propriile forţe la a arăta de ce eşti capabil,
De la a copia de la alţii la a veni cu propriile idei,
De la a fi zeu pentru alţii la a te închina tu la zei.
De la a rătăci o viaţă întreagă printre sfinţi şi atei
La a găsi izbăvirea în matematica sufletului în cele mai simple
Gânduri şi idei.
duminică, 10 iulie 2011
3 am
Descind pe câmpia sentimentelor prin frânghii eoliene,
Sunt zdruncinat de la cap până la metatarsiene.
Acum am ajuns în labirint şi cam tind să mă mint.
Recunosc,vreau să schimb tot ce simt şi să nu mai simt.
Am realizat că deciziile sunt pensula cu care îmi pictez viaţa
Şi consecinţele o colorează rizibil.
Am eşuat vizibil din moment ce câmpia e pustie,
Să caut un drum să ies din deziluzie,clar e fantezie.
Orizontul nu mă îmbie,nici prin cap nu-i trece
Să-mi dea speranţă.E alb şi rece,are-n gând să mă disece.
E alb şi rece,e un răsărit care apune
Şi mă pune să distrug nevoi intrinsece.
Sunt zdruncinat de la cap până la metatarsiene.
Acum am ajuns în labirint şi cam tind să mă mint.
Recunosc,vreau să schimb tot ce simt şi să nu mai simt.
Am realizat că deciziile sunt pensula cu care îmi pictez viaţa
Şi consecinţele o colorează rizibil.
Am eşuat vizibil din moment ce câmpia e pustie,
Să caut un drum să ies din deziluzie,clar e fantezie.
Orizontul nu mă îmbie,nici prin cap nu-i trece
Să-mi dea speranţă.E alb şi rece,are-n gând să mă disece.
E alb şi rece,e un răsărit care apune
Şi mă pune să distrug nevoi intrinsece.
miercuri, 6 iulie 2011
Disensiune din sesiune
Inclusiv incisiv din incipit incit:
Absurd ascult cum ascut
Acut orice scut,
Asmut aşi muţi
În contre c-un absolut.
Compilez complet
Complex
Corect-n cortex
Complot convex.
Instigat stricat
Strig strict
Stimat
Ca un stigmat.
Contest consecvent-n context,
Congruent contrez
Concurent contez
Cand concret concesii conturez!
Absurd ascult cum ascut
Acut orice scut,
Asmut aşi muţi
În contre c-un absolut.
Compilez complet
Complex
Corect-n cortex
Complot convex.
Instigat stricat
Strig strict
Stimat
Ca un stigmat.
Contest consecvent-n context,
Congruent contrez
Concurent contez
Cand concret concesii conturez!
marți, 14 iunie 2011
Sfat de cartof
Un cartof apostrofat de un apostrof
Mergea prin curtea şcolii fără un pantof,
Şi căuta-n memorii molii,suferind de E.coli...
Tovarăş cu clovnii,poate de aceea era trist.
Eu umblam cu solii solstiţiului şi nu vroiam s-asist
La zorii armistiţiului când inima mi s-a stins.
"Departe e la-ndemână,sau hai,să-i spunem aproape,
Tot ce trebuie să faci,e să-nchizi din pleoape."
În clipa aceea,tulburare bipolară,tulburări de personalitate
Plus alte tulburări tulburi prin tuburi au apărut pedante,
Iar eu l-am invocat pe Virgiliu să mă ducă departe ca pe Dante.
...
Mergea prin curtea şcolii fără un pantof,
Şi căuta-n memorii molii,suferind de E.coli...
Tovarăş cu clovnii,poate de aceea era trist.
Eu umblam cu solii solstiţiului şi nu vroiam s-asist
La zorii armistiţiului când inima mi s-a stins.
"Departe e la-ndemână,sau hai,să-i spunem aproape,
Tot ce trebuie să faci,e să-nchizi din pleoape."
În clipa aceea,tulburare bipolară,tulburări de personalitate
Plus alte tulburări tulburi prin tuburi au apărut pedante,
Iar eu l-am invocat pe Virgiliu să mă ducă departe ca pe Dante.
...
luni, 7 martie 2011
De la
Des scriu ca să descriu peisaje pestriţe,
De la oameni cu iconiţe la cele mai snoabe domniţe.
De la mâini întinse la gulere albe,
De la oameni laşi la cei ce mor prinşi de salve.
De la a şti că avem timp ca Octavian Paler
La a cântări faptele şi consecinţele pe câte un taler
Şi nu te aştepta ca balanţa să fie dreaptă,
Indiferent de sens,urci gradat,nu sari vreo treaptă.
De la o inimă aptă la o raţiune inaptă,
De la o minte înţeleaptă izvorâtă din adâncuri ca o apă
La momentul X,unde nu ştii ce te-aşteaptă!
De la o familie măcinată la o inimă secată,
De la o atingere murdară la o privire curată.
Să treci de la dramă la comedie e doar iluzie,
Să fii un insurgent care-şi bagă urgent sentimente prin perfuzie,
Atât de nesigur încât semeni trădări şi confuzie.
Când eşti lovit în ego,te-alegi cu o contuzie.
Răutate prin transfuzie,ipocrit ca ceaiul prin infuzie,
Să pretinzi milă,doar un abuz e!
De la oameni cu iconiţe la cele mai snoabe domniţe.
De la mâini întinse la gulere albe,
De la oameni laşi la cei ce mor prinşi de salve.
De la a şti că avem timp ca Octavian Paler
La a cântări faptele şi consecinţele pe câte un taler
Şi nu te aştepta ca balanţa să fie dreaptă,
Indiferent de sens,urci gradat,nu sari vreo treaptă.
De la o inimă aptă la o raţiune inaptă,
De la o minte înţeleaptă izvorâtă din adâncuri ca o apă
La momentul X,unde nu ştii ce te-aşteaptă!
De la o familie măcinată la o inimă secată,
De la o atingere murdară la o privire curată.
Să treci de la dramă la comedie e doar iluzie,
Să fii un insurgent care-şi bagă urgent sentimente prin perfuzie,
Atât de nesigur încât semeni trădări şi confuzie.
Când eşti lovit în ego,te-alegi cu o contuzie.
Răutate prin transfuzie,ipocrit ca ceaiul prin infuzie,
Să pretinzi milă,doar un abuz e!
miercuri, 2 martie 2011
Mă-nclin.
Mă-nclin în faţa zeului Trecut
Eu,simplul om obsedat de trecut.
Mă-nclin în faţa zeului Trecut
Eu,care prin multe am trecut,
Multe clipe am petrecut
Cu X,Y,Z şi alte necunoscute,
Dar nu e nici o legătură cu vreo matematică.
Am căutat mereu o tactică
Pe care s-o pun în practică.
Prea mulţi stimuli m-au dus la o epuizare anafilactică.
Vorbesc despre trecut,dar nu cu hexametri
Ca-ntr-o compoziţie antică,
Cuvintele mele n-au funcţii de conducere
Ci doar o simplă
Funcţie sintactică.
O pătură de amintiri aşterne verbe acerbe
Şi fiecare gest trecut prin filtru fierbe.
Trecutul îmi dă târcoale ca nişte vulturi,
Iar inima e un deşert uitat de ploi şi vânturi.
Mă-nclin în faţa zeului Trecut
Eu,simplul om obsedat de trecut.
Eu,simplul om obsedat de trecut.
Mă-nclin în faţa zeului Trecut
Eu,care prin multe am trecut,
Multe clipe am petrecut
Cu X,Y,Z şi alte necunoscute,
Dar nu e nici o legătură cu vreo matematică.
Am căutat mereu o tactică
Pe care s-o pun în practică.
Prea mulţi stimuli m-au dus la o epuizare anafilactică.
Vorbesc despre trecut,dar nu cu hexametri
Ca-ntr-o compoziţie antică,
Cuvintele mele n-au funcţii de conducere
Ci doar o simplă
Funcţie sintactică.
O pătură de amintiri aşterne verbe acerbe
Şi fiecare gest trecut prin filtru fierbe.
Trecutul îmi dă târcoale ca nişte vulturi,
Iar inima e un deşert uitat de ploi şi vânturi.
Mă-nclin în faţa zeului Trecut
Eu,simplul om obsedat de trecut.
joi, 24 februarie 2011
Cumul.
Când tăceri cerni în mijlocul unei ierni,
Ceri eterni cerbi într-un alb infern.
O tentativă ostentativă lasă-n urmă doar o roşie misivă,
Gânduri închise cu fiori pierduţi în culori se pierd în derivă.
Fără umbre,fără ochi am ales să stau ascuns
Într-un ţinut de nepătruns în care fiecare scânteie e-un răspuns.
Am apus...şi vreau să dispar sub acoperirea sunetelor,
Sub furtuni de vară vreau s-ascult plânsul tunetelor.
Memorii fără adrese...dar cine vrea memorie?
Un cer plin de venin deplin senin desenează istorie.
A văzut multe...a plâns atât de mult,
Fulgerele sunt lacrimile unei inimi lipsite de tumult.
Ceri eterni cerbi într-un alb infern.
O tentativă ostentativă lasă-n urmă doar o roşie misivă,
Gânduri închise cu fiori pierduţi în culori se pierd în derivă.
Fără umbre,fără ochi am ales să stau ascuns
Într-un ţinut de nepătruns în care fiecare scânteie e-un răspuns.
Am apus...şi vreau să dispar sub acoperirea sunetelor,
Sub furtuni de vară vreau s-ascult plânsul tunetelor.
Memorii fără adrese...dar cine vrea memorie?
Un cer plin de venin deplin senin desenează istorie.
A văzut multe...a plâns atât de mult,
Fulgerele sunt lacrimile unei inimi lipsite de tumult.
marți, 15 februarie 2011
Confuzie.
Deschid ochii sub cearceaf
şi o zăresc pe Medusa cu al ei şarm.
În loc să se holbeze la mine,
praful ar putea să-l şteargă măcar.
Mă uit la ea.Nici stană de piatră nu mă fac.
Concluzie:sunt prea superficial...
prea rapid m-am criticat...are ea un zâmbet artificial.
Mai stau un pic şi neavând ce să zic,tac.
Bate cineva la uşă.Nu aştept pe nimeni.
Tiptil,uşor,fără sonor,arunc un ochi pe vizor.
O văd pe Euryale,sora Medusei.
Ce-i asta?Întrunirea gorgonelor la mine acasă?
Cel mai ciudat e că lângă mine nu se află Grădina Hesperidelor.
Pot să vă întreb ce vreţi de la mine insipidelor?
'ce:Perseu,ai şi uitat ce mi-ai făcut?
Eu eram într-un somn plăcut,iar tu tăcut...
ai vrut să mă ghilotinezi...
ceea ce ai şi făcut...dar se pare că ai ratat.
N-ai reuşit să mă omori,ai reuşit să eşuezi.
În acel moment a şi tras covorul de sub mine
şi vezi tu...aşa m-am ales cu o contuzie.
Eu nu sunt Perseu.Vezi că faci o confuzie!
Mă simt flatat....sunt confundat cu un semizeu.
Dar în concluzie...un simplu om sunt eu.
şi o zăresc pe Medusa cu al ei şarm.
În loc să se holbeze la mine,
praful ar putea să-l şteargă măcar.
Mă uit la ea.Nici stană de piatră nu mă fac.
Concluzie:sunt prea superficial...
prea rapid m-am criticat...are ea un zâmbet artificial.
Mai stau un pic şi neavând ce să zic,tac.
Bate cineva la uşă.Nu aştept pe nimeni.
Tiptil,uşor,fără sonor,arunc un ochi pe vizor.
O văd pe Euryale,sora Medusei.
Ce-i asta?Întrunirea gorgonelor la mine acasă?
Cel mai ciudat e că lângă mine nu se află Grădina Hesperidelor.
Pot să vă întreb ce vreţi de la mine insipidelor?
'ce:Perseu,ai şi uitat ce mi-ai făcut?
Eu eram într-un somn plăcut,iar tu tăcut...
ai vrut să mă ghilotinezi...
ceea ce ai şi făcut...dar se pare că ai ratat.
N-ai reuşit să mă omori,ai reuşit să eşuezi.
În acel moment a şi tras covorul de sub mine
şi vezi tu...aşa m-am ales cu o contuzie.
Eu nu sunt Perseu.Vezi că faci o confuzie!
Mă simt flatat....sunt confundat cu un semizeu.
Dar în concluzie...un simplu om sunt eu.
marți, 1 februarie 2011
Dispersând alegerea proprie.
Suprarealitatea mea nu face concesii cu nimeni,
suferă de grave depresii pe mari întinderi.
Degeaba speri,doar suferi..
bătut de vânt ca o facţiune de nuferi.
Degeaba speri,îmi zice ea,
mai târziu disperi şi faci cunoştinţă cu dispersia.
Progresia?!N-are ea nici o legătură,
fie ea geometrică ori rege cu purpură.
A alege e dilema la care fluieră arbitrul
şi nu e liber...focul din tine să-l menţii,
luptă ca celţii cu făpturile ceţii,
nu te stinge ca şi chibritul.
Eu am ales să-ntorc capul de la lucruri splendide
ca să rătăcesc printre algele Atlantidei.
Printre statui şi caracatiţe care stau la cratiţe
...iar unii care tot stau la pândă
sperând într-o şansă de izbândă
pentru a mă prinde pe nepusă masă
mai bine să stea la ei acasă!
Aleg să stau pe acoperişul lumii calm,
suferind de acrofobie,
îmi iau avânt şi m-arunc în malm
ca să fac dinozaurilor autopsie!
Deşi m-am întors în trecut,e prezent
acelaşi gând atroce,materializat într-o voce:
Degeaba speri,doar suferi..
bătut de vânt ca o facţiune de nuferi.
Degeaba speri,îmi zice ea,
mai târziu disperi şi faci cunoştinţă cu dispersia.
suferă de grave depresii pe mari întinderi.
Degeaba speri,doar suferi..
bătut de vânt ca o facţiune de nuferi.
Degeaba speri,îmi zice ea,
mai târziu disperi şi faci cunoştinţă cu dispersia.
Progresia?!N-are ea nici o legătură,
fie ea geometrică ori rege cu purpură.
A alege e dilema la care fluieră arbitrul
şi nu e liber...focul din tine să-l menţii,
luptă ca celţii cu făpturile ceţii,
nu te stinge ca şi chibritul.
Eu am ales să-ntorc capul de la lucruri splendide
ca să rătăcesc printre algele Atlantidei.
Printre statui şi caracatiţe care stau la cratiţe
...iar unii care tot stau la pândă
sperând într-o şansă de izbândă
pentru a mă prinde pe nepusă masă
mai bine să stea la ei acasă!
Aleg să stau pe acoperişul lumii calm,
suferind de acrofobie,
îmi iau avânt şi m-arunc în malm
ca să fac dinozaurilor autopsie!
Deşi m-am întors în trecut,e prezent
acelaşi gând atroce,materializat într-o voce:
Degeaba speri,doar suferi..
bătut de vânt ca o facţiune de nuferi.
Degeaba speri,îmi zice ea,
mai târziu disperi şi faci cunoştinţă cu dispersia.
joi, 27 ianuarie 2011
Iluzie Ilustră.
Într-o stranie străfulgerare
Zbuciumul din mine a decedat.
Să fie demonul din mine oare
Sau viaţa care m-a abandonat?
Radioul incinerat de regrete
Stă fără griji,scăpat de umbră.
Păianjeni stau lipiţi de perete,
Doar eu alerg prin tundră.
Nu mai sunt conştient de pericole,
Dar oare am fost vreodată?
Sting lumina din ventricule,
Vehement cu o demenţă imaculată.
S-au ţesut prea multe fire,
S-a obturat cu obstinaţie o arteră,
Prea puţine fapte de iubire
Stinse-n nori de fum închişi în carceră.
Visceral,arbitrar în fapte contrare
Voi nega ce vreau să fiu,
Mă feresc să iau ca atare
Copilul ucis mai târziu.
Doar eu mă chinui înecat în sete,
Încercând să sancţionez ruina.
Pereţii scrijeliţi de portrete
Stau la un pahar de vorbă cu rugina.
Zbuciumul din mine a decedat.
Să fie demonul din mine oare
Sau viaţa care m-a abandonat?
Radioul incinerat de regrete
Stă fără griji,scăpat de umbră.
Păianjeni stau lipiţi de perete,
Doar eu alerg prin tundră.
Nu mai sunt conştient de pericole,
Dar oare am fost vreodată?
Sting lumina din ventricule,
Vehement cu o demenţă imaculată.
S-au ţesut prea multe fire,
S-a obturat cu obstinaţie o arteră,
Prea puţine fapte de iubire
Stinse-n nori de fum închişi în carceră.
Visceral,arbitrar în fapte contrare
Voi nega ce vreau să fiu,
Mă feresc să iau ca atare
Copilul ucis mai târziu.
Doar eu mă chinui înecat în sete,
Încercând să sancţionez ruina.
Pereţii scrijeliţi de portrete
Stau la un pahar de vorbă cu rugina.
duminică, 23 ianuarie 2011
Paradoxul Zăpezii.
În noaptea roşie de ianuarie
Cerul îşi goleşte sacii.
Şi ea?Ea nu are
Pigmenţi roşii ca macii.
Ea,căci despre zăpadă e vorba,
Se-avântă-n necunoscut ca prova,
Apare sporadic...la fel ca supernova,
Mă duce cu vorba
Şi mă face să-mi pierd slova.
Mă enervează,mă tachinează...
Pe stradă calc adânc
Şi caut cuvinte potrivite ca Arghezi,
E ea albă,dar tot te murdăreşte,
Ăsta-i paradoxul zăpezii.
Cerul îşi goleşte sacii.
Şi ea?Ea nu are
Pigmenţi roşii ca macii.
Ea,căci despre zăpadă e vorba,
Se-avântă-n necunoscut ca prova,
Apare sporadic...la fel ca supernova,
Mă duce cu vorba
Şi mă face să-mi pierd slova.
Mă enervează,mă tachinează...
Pe stradă calc adânc
Şi caut cuvinte potrivite ca Arghezi,
E ea albă,dar tot te murdăreşte,
Ăsta-i paradoxul zăpezii.
sâmbătă, 1 ianuarie 2011
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)