Îmi scriu Procesul ca şi Kafka,
Dau sentinţe ca Robespierre,nu judec arta.
Văd totul în Roşu şi Negru ca Stendhal,
Tulburări psihice cauzate de lobul temporal.
Înnebunit temporar,îţi scot ochii,
Cu sabia făcută din Orochi,
Dependent şi servil,ajungi în robii.
Sub înfăţişarea de timid,livid,
Îmi dau seama că eşti perfid fetid.
Îţi predau şase maladii ale spiritului ca şi Noica.
Nu mă tem de vicisitudini,sunt stoic ca
Marcus Aurelius şi continui lupta,
Monstru sadic ce nu se mai opreşte a se-nfrupta.
Precaritatea senină a fiinţei e subjugată
de Amurgul gândurilor,
Viaţa pe un peron rătăcită în apusul rândurilor.
În căutarea timpului pierdut,Ispita de a exista
Se înfruptă din concepte,
Nesiguranţa ei reiese când urcă abrupte trepte.
Bântuit de Demonii fiinţei,
Susceptibil să-mi pierd cunoştinţa în ghearele conştiinţei.
Încercând să ajung la poarta Torii
Am ajuns repudiat de frumuseţea culorii,s-au strâns norii...
Între Istorie şi utopie voi ajunge să parcurg un Infern,
Discern intern sau mă-ndrept spre chin etern?
Nu ştiu,n-am Amintiri din casa morţilor,
Creez,dezleg,investighez în adâncul nopţilor.
Mi-a luat mult până când am auzit tăcerea singurătăţii,
Şi-am simţit parfumul ispititor al eternităţii..
În criza identităţii societăţii,am aflat cine sunt...
Monstrul de la marginea frivolităţii!
