Se scurge.Se scurge încet ca sângele meu pe perete după ce am fost sfârtecat de acele ceasului.Ace care au secţionat cadranul ceasornicului din mintea mea...unde eram captiv,aşezat la o masă,într-o cameră tenebroasă,unde melancolia ţâşnea dintr-un tablou,iar pe jos era o baltă de tristeţe.Şi pătrundea şi un miros de cadavre aflate în plină descompunere.Debuşeul iluziilor.Un bec spart,având o culoare formată din purpuriu şi un verde radioactiv(VEPU),ajută la distingerea unor siluete,aşezate la o masă.Aveam lânga mine un pahar de Sănătate (marcă înregistrată),câteva cartuşe şi un revolver.Mă gândeam să-mi fac o radiografie a sufletului.Să participi la un joc de ruletă rusească cu Timpul,cu un pistol încărcat cu cinci gloanţe din şase şi să fi arbitrat de Conştiinţă.Asta înseamnă să-ţi faci o radiografie sufletului.Cum Timpul e doar un concept ce nu poate muri,pleacă în avantaj şi l-am convins să fie el primul.Râde.Râde isteric.Convulsiv şi cu spasme.Scot din buzunar o pastilă de Valium,habar n-am ce căuta acolo.Pentru el totuna e.Că se alege cu praf de puşcă pe mâini sau nu,el tot lângă mine o să fie...Tremur.Încarcă tacticos cele cinci gloanţe,învârte cilindrul şi-l pregăteşte.Are arma la tâmplă...iar eu sunt apăsat de întrebarea:”Do you feel lucky, punk?”,la fel ca şi Clint Eastwood în Dirty Harry.I-am pus pastila de Valium pe ţeavă.Sunet asurzitor.Praf de puşcă în aer.Praf de Valium.Respir.E tot lângă mine.
Au rămas patru gloanţe în revolver.Trebuie să mai pun încă unul,altfel n-ar fi corect,nu?Învârt cilindrul.Pun arma la tâmplă...în vraja morţii sunt cam amorţit.
- Trage odată,nu mai trage de mine!zise Timpul.
-Stai să mai iau o gură de Sănătate.
-Lasă Sănătatea că-ţi face praf ficatul!
-Mai am nevoie de el?
Revolverul cade jos.
-1.61816.1816.18000000 bifat.
...iar eu mă-nec în realităţi obscure..
