Zi de zi...parcurg un drum.Iar drumul este făcut în aşa fel încât să se intersecteze cu drumurile celorlalţi,să mă ciocnesc cu lumea înconjurătoare,dar se pare că nu acord suficientă atenţie evenimentelor ce se petrec în jurul meu.Corpul e prezent dar gândurile mele sunt plecate în altă parte.Îmi place să mă pierd în mine însumi,departe de elucubraţiile acestei societăţi,să am mintea plecată undeva departe şi să nu fiu distras de către nimeni....Vreau să mă pierd printre rândurile unei cărţi.Recent am descoperit că-mi place să citesc şi am început să aloc timp important cititului.Poate că îmi place pentru că citesc ce aleg eu şi nu ce îmi este impus de către altcineva.Poate că citesc doar ca să părăsesc realitatea,să părăsesc experienţele empirice şi să ajung la eliberări metafizice.Citesc ca să trăiesc sau trăiesc ca să citesc?Citesc ca să mă regăsesc printre personaje sau să le văd în fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu?Personaje care au contur dar nu au conţinut…Să am doar contur şi să fiu fără conţinut?Mi-e teamă să răspund la această întrebare.