Mă-nec în ură,mă-nec în Styx,
Sunt întotdeauna pe minus,nu pe crucifix.
Uitat de toţi,uitat de timp,
Vântul schimbării mă loveşte exact ca pe Sfinx.
Biet om,ce nu mai renaşte ca Phoenix.
Deşert,societate,ură,voluptate...
Minţi prăjite,creiere departe de-a fi coapte.
Mă bate gândul să nu mai îmi bat mintea.Am ţinta.
Bat gândul cu rândul,sunt ordine!
Dereglat sunt legat de haos,dezordine!
Cu principii şi concepţii filosofice,
Mor de frig şi mă cantonez în nimic.Tipic.
Cu întrebări de genu’:De ce nu?
mă sfidez şi eşuez fără răspunsuri,
Încep să pierd,sunt înecat în scursuri,
Înecat în discursuri,caut o ieşire…
Uşi închise.Minţi încuiate.Ies din fire.
Păpuşarul suprem dă de ştire,
Marionetele sunt gata de asuprire,
Ies de sub acoperire şi luptă fără oprire.
Cad unii,vin alţii,
Cazi pe gânduri,ajungi în aberaţii.
Spălat în cap,cu creierul pe masa de operaţii,
Control,sistem,roboţi,naţii.
Societatea de acum are drum spre consum,
nu spre Cosmos,ambuteiaj în sistemul nervos.
Trage pe dreapta şi ia-ţi microcipu’!
Îţi asumi riscu’?Eu nu!
