Sunt o persoană abjectă,
Care caută imperfecţiunile într-o lume aparent perfectă,
Sunt o insectă într-o lume foarte mare,
Rămasă fără aripi şi nevoită să coboare.
Sunt un luptător şi mi-am promis să supravieţuiesc,
E în natura mea umană ca uneori să mai greşesc.
Sunt nemulţumit de mine,mă simt ca într-un câmp cu mine,
Otrăvit auditiv şi injectat în retine,
Sunt mereu defensiv şi această poziţie o voi menţine.
Sunt liber,dar sunt prins în lanţuri
Trimis să sap şanţuri ca un deţinut,
Când vine vorba de lume nouă sunt mereu reţinut,
De parcă aş păşi într-un nou ţinut,
În care sunt ţinut cu vigilenţa mereu activă
Merg prin viaţă ca o barcă în derivă,
Mă folosesc de eschivă să evit aceste animale,
Sa fiu singur si sa nu-mi iasa nimeni in cale.
Sunt trimis la pământ zilnic şi nu sunt lăsat să mă ridic,
Ca orice om,trebuie să critic.
Sunt oaia neagră din turma de oi albe,
M-am obişnuit de mult să primesc doar palme
Şi şuturi în fund,dar nu am de gând să mă afund în noroi,
Trec peste impedimente,trec peste orice nevoi.
Tentat de cunoastere,vreau sa scap din ghearele fricii,
Sa ma arunc in bratele metafizicii si sa ma eliberez de orice vicii.
Sunt un om şi mă sting încet an de an,
Sunt plin de furie şi am de gând să erup mai ceva ca un vulcan,
Mai ceva ca Etna sau Vezuviu,
De mult nu vă mai înghit,vă las să vă înghită un fluviu!
