În amurg se scurg picăturile
vieţii,
Mă pierd încet în perdeaua ceţii,
De pe drumul vieţii,am sărit
pe drumul spre neant,
Viaţa e o încăpere...cu un aer
sufocant.
E frig,e gol,e nimicnicie,
Instabil,împiedicat,am căzut în
letargie.
Ninge perpetuu,stare de gheaţă
Criză a fiinţei,detaşare de viaţă.
Culori se sting,îşi pierd din
amploare,
Mediu fetid,corp înecat în sudoare.
E iarnă,dar albul tinde spre
negru,
Trebuie să plec,m-aşteaptă patul
funebru.
