Poet.Donez sânge la spitalul cuvintelor ca şi Blaga,
Sunt privit privat şi judecat de alţii ca la Haga.
Viaţa e o comedie,Prea mult zgomot pentru nimic
Ajung să cad şi să nu mai vreau să mă ridic.
Să fiu incoruptibil ca Elliot Ness,n-are sens...
Prea mult stres,prea puţin progres,
Exces de acces la fiecare inerent proces.
Continui să mă mint că încă mai am de-ales.
Am Război şi pace înăuntru ca şi Tolstoi,
Sunt lipsit de eroi,fac erori din nevoi.
Marile speranţe nu şi-au găsit locul niciodată
N-am scăpat de mândrie,dar am scăpat de prejudecată,
Captiv în labirint...am mintea prea distorsionata.
Suprim sublim suspin reprim reproş
Realist ca Gogol,nu vând gogoşi.
Nu fac teatru precum Cehov,
Judecat şi trădat ca ultimul Romanov.
La poarta Menin mă suprasaturez cu venin
Şi devin un meschin senin departe de Kremlin.
Şi poate nu mi-am găsit destinaţia,
Axându-mă doar pe călătorie,îmi folosesc imaginaţia
Depăşind creaţia înecat într-o aporie.
Triumf orb mediocru în existenţă ca Sartre
Debusolat dezbin empirismul din hartă.
Mă consum ca o particulă ciocnită de o alta la viteză-naltă.
Simţurile tresaltă,însă timpul m-a lăsat şi el baltă...
