Când tăceri cerni în mijlocul unei ierni,
Ceri eterni cerbi într-un alb infern.
O tentativă ostentativă lasă-n urmă doar o roşie misivă,
Gânduri închise cu fiori pierduţi în culori se pierd în derivă.
Fără umbre,fără ochi am ales să stau ascuns
Într-un ţinut de nepătruns în care fiecare scânteie e-un răspuns.
Am apus...şi vreau să dispar sub acoperirea sunetelor,
Sub furtuni de vară vreau s-ascult plânsul tunetelor.
Memorii fără adrese...dar cine vrea memorie?
Un cer plin de venin deplin senin desenează istorie.
A văzut multe...a plâns atât de mult,
Fulgerele sunt lacrimile unei inimi lipsite de tumult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu