Aserţiune

Să mă îndrept spre perfecţiune e cea mai grea misiune,
Analizez fiecare secţiune când sunt în sesiune.
Sunt plin de suspiciune pe fiecare porţiune
Că trebuie să stabilesc o concesiune
Ca să-mi ascund fiecare slăbiciune.
În jur totul e negru,sunt înecat în tăciune.
Nu mă las ghidat,nu urmez nici o instrucţiune.
Lipsit de vreo conexiune,nu mă opreşte nici o digresiune
Să fac o incursiune printr-o regiune plină de agresiune!
Am o singură opţiune,trebuie să creez o diversiune.
Departe de vreo legiune,trec peste orice afecţiune.
În fiecare fracţiune,m-aştept la vreo repercusiune,
Mă feresc de recluziune,departe de infracţiune.
Pentru fiecare expansiune am nevoie de permisiune,
În caz contrar sunt bombardat c-o delaţiune
Alunecând astfel pe un drum prin deriziune
Oprindu-mă într-o barieră numită sancţiune!
După această intruziune într-o diviziune
Lipsită de rugăciune sunt gata de evaziune!
Pe acest drum greu s-ar putea să mă aleg cu o leziune
Şi cea mai dură viziune ar fi să nu primesc compasiune.
Zilnic în viaţa mea are loc o imixtiune
Din partea unor oameni care habar n-au de vreo noţiune.
Prostia e o defecţiune care afectează întreaga naţiune,
Te ţine sub tensiune şi ai nevoie de raţiune,
Fiindcă ea produce tot timpul o disensiune.
Nu scapi de ea nici în altă dimensiune,
Iar această versiune duce spre deşertăciune,
Unde te plimbi pierdut printre dune,
Dar degeaba aştepţi o minune...
În faţa ta nu e o oază,e doar ficţiune!
Ai vrea să intri la apă ca un submarin în submersiune,
Când e vorba de bani,oamenii scot capul ca un şarpe în ecloziune,
Întâlneşti aversiune şi opresiune,
În această religie care zilnic reuşeşte o conversiune.
Libertatea şi necesitatea intră-n coliziune.
Pe acest drum abrupt e nevoie de o fuziune
Între adevăr şi înţelepciune,
O coeziune între pasiune şi compulsiune.
Fiecare confesiune e lipsită de omisiune,
Mă opresc aici,pun căpat la transmisiune!