Sunt ţinut în lanţ ca un copil maltratat,
În această societate sunt ca peştele pe uscat.
Contemplez îndelungat asupra întregii umanităţi
Care a uitat principile care stau la baza unei societăţi.
Unul dă mită şi profită,iar altul e obligat să tacă şi să înghită.
Dar m-am săturat şi mă descarc luându-mă de voi,
Umplând mii de foi care sunt de fapt scrisori
Adresate fiecărei persoane cu mesajul:"Îmi doresc să mori
Din cauza unei tumori!",iar visul meu:
"Vreau să văd cei mai întunecaţi nori
Şi pe acea vreme să-ţi pun pe mormânt flori!"
Cu un zâmbet ironic pe faţă şi inimă de gheaţă,
Nu o să dau bani pe ele,o să le iau de pe mormântul celei care ţi-a dat viaţă,
Iar apoi vreau să mă pierd în ceaţă.
Întreaga societate trebuie să fie la sanatoriu,
Nu-i mai judec,îi trimit direct la crematoriu,
Să ardă de vii ca să vadă ce înseamnă a suferi.
Cu sânge rece ca o reptilă,de la mine să nu aşteptaţi milă
Deoarece costă mult şi nu sunt dispus să o vând
Când văd cât de jalnici sunteţi şi nu mă mai plâng.
Am decis să vă lovesc dur,asta e soluţia.
Încă mai sunt lucrurile proaste,chiar dacă a trecut Revoluţia,
Vom rămâne la fel,nu vom ţine pasul cu evoluţia.
Încerc să-mi pun ordine în gânduri,
Şi dau ordine printre rânduri,
Departe de cărţi,sunt debusolat printre hărţi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu