Pe vreme de furtună....pentru tine

Mintea mea a devenit întunecată precum un abis,
Mi-am luat două palme şi m-am trezit din vis,
Am revenit în coşmar,dar negura parcă era disipată,
Se pare că va trebui să trec încă o dată
De durerea provocată de o fată preocupată să fie cool,
Gata,am îndurat destul,am picat de două ori testul,
Dar n-am să-l mai pic,
Am căzut şi cel mai important e că trebuie să mă ridic,
Chiar dacă am inima în comă,sentimentele au o aromă amară
Care simt încet cum mă omoară,dar nu o să reuşească,
Am fost orb,a reuşit de două ori să mă prostească,
A pretins că ţine la mine,dar vorbele ei de minciuni erau pline
Şi m-au lovit bine,în mintea mea oarbă,eram în stare critică
Departe de orice clinică,departe de orice medicament,
Iar pentru starea mea,medicamentul era inexistent.
Şi chiar dacă ar exista,pentru mine ar fi insuficient,
Dar spre norocul meu,am fost resuscitat
De persoane care mă iubesc şi tot timpul m-au ajutat,
Nu m-au abandonat,iar eu nu i-am tratat
Cum a trebuit,am greşit!
Îmi pare rău prieteni,vă zic asta azi
Când după mulţi ani,o timidă lacrimă îmi curge pe obraz.
Dacă ţii la cineva,cum poţi să-l faci să sufere?
Te întreb asta cu o voce umilă,
Îl faci să sufere dacă îi oferi milă!
Iti zic "multumesc" pentru mila acordata,fara sa-ti cer voie,
Dar vrei sa stii ceva?Eu de mila ta n-am nevoie!