7

Îţi spun sincer că detest să dau des test,
Că lumea te judecă după fiecare gest,
Dacă dai,nu trebuie să aştepţi un rest.
Ai grjă ce gând porţi să nu fi îndrumat spre alte porţi,
Spre o lume dominată de morţi,acum deveniţi penitenţi
Fiindcă în acest război n-au fost atenţi,
Ei au crezut că au folosit arme letale,
Dar de fapt au fost dominaţi de 7 păcate capitale.
Mândria se lipeşte ca un magnet de cei ce manipulează hârtia,
Şi cred că aşa au de toate şi duc o viaţă bună,
Însă cineva trebuie să le spună mândria s-o alunge
Că doar cu umilinţă pe calea dreaptă se ajunge.
Zgârcenia te împiedică să vezi mai departe de tine,
Nu poţi să ajuţi alte destine,eşti dominat de sine,
Eşti egoist,învaţă că e mai bine să fi altruist.
Invidia îţi întunecă judecata,când pe cineva ţi se pune pata
Fiindcă ţi-a furat fata sau doar că are mai multe decât ai tu
Calmează-te sau o să pici testu'!
Desfrâul nu îţi arată râul Lete,îţi arată răul,
Căci dacă te adânceşti în plăcere,
Vei cădea într-o groapă plină de durere,torturat multe ere.
Lăcomia nu te lasă să vezi mai departe de propria persoană
Şi îţi provoacă o rană pe care tu însă nu o simţi,
Când ai tot,dar eşti fără prieteni,rămâi fără minte
Şi începi să minţi că nu eşti lacom şi că nu vrei arginţi.
Ai grijă la mânie că-ţi va face rău şi ţie,
Nu doar persoanelor pe care eşti mânios,
Ai grijă că mânia şi furia constituie ceva periculos!
E păcat că lenea nu doare,să vezi atunci clasă muncitoare,
Şi cred că dacă ar durea,spitalele ar fi pline
Şi ar conţine numai oameni ca tine,
Însă personalul ar fi insuficient şi oricum nu există tratament
Pentru această boală,au nevoie de o palmă pentru a reveni la viaţa reală.
Printre noi aceste păcate sunt triumfătoare,
Însă noi nu suntem în stare să le lăsăm în depărtare,
Sunt prea tânar pentru a fi înţelept,
Încerc să mă îndrept,căci virtuţile abia le ţin piept.