Trec Rubiconul

Trec Rubiconul,fără să-mi car crucea-n spate,
Trec Rubiconul,chiar dacă zarurile au fost aruncate,
Trec Rubiconul,las paşii să mă poarte,
Trec Rubiconul,nu mă uit în urmă,merg mai departe.

Se spune că a trece Rubiconul
Înseamnă să-ţi înfrunţi destinul.
Să fi prins într-o ambuscadă a gândurilor,
Să cazi în cascada rândurilor,
Să vezi sublimul în locul unde
Profanul întâlneşte divinul.
Dar nu cred în destin,ci doar în mine,
Că totul pleacă din sine,de la alegeri bune în zile senine,
De la alegeri proaste în zile nefaste,
Şirul de consecinţe moşteniri în urmă o să lase,
Ţesătura vieţii o coase,dar viaţa-i arena
Şi ignoranţa-i Cezarul,înţelepciunea ţi-arată calea,
E ca farul
Din Alexandria,o minune a lumii,
Nu sunt sigur,sau poate e un miraj al minţii
În care încerci să-ţi înfigi bine dinţii.
Nu sunt dispus să ard în flăcări ca sfinţii,
Eu vreau să stau lângă ele,
Dar în prezentul ăsta,ce-a zis Orwell e adevărat:
Ignoranţa este putere.

Trec Rubiconul,chiar dacă apa-mi trece de coate
Trec Rubiconul,când toţi îmi spun că e zi,dar eu văd noapte
Trec Rubiconul,indiferent de consecinţe şi fapte
Trec Rubiconul,nu mă uit în urmă,merg mai departe.
Trec Rubiconul,când un fluviu de ură mă străbate
Trec Rubiconul,ca vântul ce răsfoieşte paginile-ntr-o carte
Trec Rubiconul,lângă linişte,aproape de şoapte,
Trec Rubiconul,nu mă uit în urmă,merg mai departe.
Trec Rubiconul...

Tot păşesc în linişte pe a coşmarului mirişte
Ca să realizez că omul nu mai vrea să mişte,
Nu mai vrea să rişte
Dar eu vreau să risc,nu pun botul la multe
Ca să m-aleg cu botulism,tratez cu cinism munţi de insulte.
Sentimentele sunt insule pierdute,
Când eşuezi,obsesii aşteaptă omul să se înfrupte
Nu să le înfrunte,fără raţiune în frunte
Cu ochii închişi şi braţele deschise
Fiecare se alimentează cu vise ca un telefon cu fise.
Trec Rubiconul,gata de consecinţe
Rece ca un judecător care dictează sentinţe.
Şi-am nevoie de adevăr,dar am nevoie şi de eroare
Ea îl face posibil,aşa cum ambliopia îţi semnalează o tumoare.
Stupoare,e frumos să trăieşti ca-ntr-un stup oare?
M-am schimbat mult şi nu doar de haine,
Am scăpat de concepţii vechi,i le-am cedat lui Heyne.
Nu mai sunt şi nu mai vreau să fiu capabil de resemnare,
Scuipat pe obraz,lapidat şi tot rămân pe propriile picioare!
Trec Rubiconul singur,n-am nevoie de legiuni
Agitat ca un Univers plin de coliziuni...

Trec Rubiconul fără să-mi car crucea-n spate,
Trec Rubiconul chiar dacă zarurile au fost aruncate,
Trec Rubiconul,chiar dacă apa-mi trece de coate
Trec Rubiconul,când toţi îmi spun că e zi,dar eu văd noapte
Trec Rubiconul,nu mă uit în urmă,merg mai departe.
Trec Rubiconul...