Ştiu că...

Ştiu că ar mai trebui să-mi spun
Că un nou început m-aşteaptă-n fiecare capăt de drum.
Ştiu că ar mai trebui să-mi spun
Că totul o să fie greu ca un pumn de plumb.

Ştiu că ar mai trebui să-mi spun
Că doar dacă sunt inuman,la drame aş putea fi imun.
Ştiu că oameni vin şi pleacă
Şi fiecare e pregătit să scoată sabia din teacă.

Ştiu că n-ar trebui să mă tem,
Dar mă bântuie imaginea unui bătrân cu suflet tern.
Ştiu că...amintirile sunt ca nişte scrisori fără adrese,
Se-ntorc la mine chiar dacă eu aş fi vrut să fie şterse.

Ştiu că n-aş putea să-mi vând sufletul ca Faust
Şi n-aş putea suferi la fel de mult ca un om înghiţit de Holocaust.
Ştiu că aş putea să parcurg un întreg Infern
Neavând alt supliciu decât umbra unui conflict intern.

Ştiu că de multe ori nu fac alegerile potrivite,
Mă mint,sunt un transfug al conştiinţei şi am zbuciumuri cumplite.
Ştiu că ucid în mine lucruri bune prin acţiunile întreprinse,
Recviem în suflet,subterfugii prinse-n vise.

Ştiu că uneori eşuez şi-n introspecţii,
Disimulat culant cad în marasm după discordii cu pereţii.
Ştiu că aş putea să pătrund adânc în interiorul fiinţei,
Să umplu golul din mine şi să sting ecoul suferinţei...