Pierdut prin dunele Fatalităţii,
Am rătăcit în buzunar harta libertăţii.
Captiv între vise efemere,
Nu am realizat că sunt doar nişte himere.
Rostul vieţii?Să cunoşti durerea.
Rostul timpului?Să devii amar ca fierea.
Fără absenţe la lecţiile vieţii,
Sunt luat la ţintă de decepţii.
De ce ţii să înaintezi legat la ochi,
Printre atomi şi microbi,
Printre stăpâni păgâni şi robi?
Eşti responsabil de fiecare alegere
Pe care o faci în genere,
Te crezi nemuritor,şi te minţi c-ai învins orice temere,
Dar teme-te,căci fiecare pas duce-n necunoscut,
Instant te pomeneşti c-ai pierdut
Şi trebuie să pornesti de la început.
Ai o listă de valori care nu sunt materiale,
Uitate de Timp,ca nişte plăci memoriale.
Călcate-n picioare,asimilezi altele exterioare.
Le copiezi pe cele mai murdare,ca să impresionezi,
Prin lucruri nefolositoare,eşti ca o balenă,eşuezi.
Dar nu la mal,eşuezi când viaţa îţi dă un extemporal.
Imoral şi atemporal,dispari permanent,nu temporar.
Departe de un mediu familiar,
Iei decizii la răscruce,bazate pe un zar în zadar.
Timpul a trecut pe lânga tine şi ţi-a făcut cu mâna din marfar.
Fără doar şi poate,nu ai veşnic acelaşi sfetnic
Pe care credeai că-l ai în Noapte.
Totul se schimbă,nimic nu e imuabil,
Inexorabil inextricabil ineluctabil Timpul te face incapabil.
Un comentariu:
superb ! adevarat !
Trimiteți un comentariu