Simptome latente.

Cu fiecare decepţie,îmi dau seama
De greşelile făcute la precedenta imperfectă introspecţie.
Fără excepţie,timpul îţi dă continuu o lecţie,o corecţie.
Timpul,inamicul invincibil şi totodată aliat,
Nu-ţi oferă vreun răspuns detaliat,trece pe lângă tine
Şi te lasă contrariat,lipsit de experienţă,eşti ca un puşti speriat.
Cartea vieţii nu-ţi dă predici,nici concepţii,
La capitolul “Decepţii”,te afunzi până-n gât în dejecţii,
Din intersecţii ajungi la secţii sau subiect de disecţii.
La şcoala vieţii iau lecţii şi mă străduiesc să trec peste teste,
Să nu rămân corigent,să nu rămân în spate,
Aştept egalitate,dar legea e o nulitate.
Aştepţi mutualitate,grad mare de naivitate.
Cu fiecare secundă pe care timpul mi-o fură,
Îmi dau seama că la fiecare pas,m-aşteaptă o lecţie dură.
Mai devreme sau mai târziu,toţi te trădează,
Te lasă în urmă sau în faţă şi se distanţează,
Cu otravă te injectează când lancea Iudei acţionează
Şi te lasă să te strici pe interior
Pentru că tu nu eşti în stare s-o arăţi la exterior.
Doar pentru propria persoană trebuie să mă zbat,
Trebuie să muncesc mult ca să răzbat
Pe acest drum pe care-l străbat.
La fiecare pas dau peste o contradicţie
Şi zilnic mă lovesc de câte o restricţie impusă de poliţie.