Forţez procesul de creaţie ca s-ating progresul-n recreaţie,
Rimele curg ca un metrou aglomerat ce opreşte-n staţie!
Sunt cu ochii pe naţie şi rimele le dau scurt ca-ntr-o raţie!
Când vine vorba de raţii şi porţii, mă teleportez în '84,
Atent ce gândesc, vorbesc după ce mă consult cu Orwell băiatu'!
Îl mai am şi pe Dante care-mi spune că viaţa nu merge andante,
Nu merge drept, mai trebuie să urc şi pante,
Nu trebuie să renunţ nici dacă mă lovesc de crampe,
Pot s-ajung sus fără să fiu sedus de mirajul unor rampe.
Viaţa-i un râu învolburat, iar eu nu vreau să cad din barcă,
Primul gând care mă încearcă
Atunci când m-abordezi e umbra cuvântului "sabotez",
Dar n-am de gând să-mi sabordez
Propria nava, nu renunţ, merg înainte implacabil ca o lavă!
Epatez ca o epavă când rimele se-nvârt ca-ntr-o tornadă,
Cheamă pompierii căci strofa asta e gata să ardă!
Sunt mereu în ofensivă, pregătesc rechizitoriul,
Întrebările sar din stivă, pornesc interogatoriul!
Întrebările ard de parcă ai fi prins în crematoriu
Căci clipele trec greu când păşeşti în Purgatoriu.
Dar după ce parcurgi un Infern, totul pare mai simplu,
Poţi să-ţi învingi fiecare rival, dar tot te-nvinge timpul
Şi ajungi astfel să răspunzi pentru fiecare decizie greşită
Luată cu o precizie pripită luându-ţi din viaţă ca o incizie grăbită!
Nimeni nu vrea să-i ia cineva o bucată din viaţă
Dar fiecare vrea să ia ce e mai bun de pe piaţă.
Cu siguranţă nimeni nu vrea un Infern,
Nici un Purgatoriu tern, ci doar un tren
Care să-l ducă spre un vis împlinit etern
Cu gândul de a sta departe de râul Lete,
Dar când sunt îngheţaţi în Cocyto, toţi ajung să-l regrete,
Fiindcă trădări s-au născut din secrete
Toate convergând într-o invidie ce produce sete!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu