Cumul.

Când tăceri cerni în mijlocul unei ierni,
Ceri eterni cerbi într-un alb infern.
O tentativă ostentativă lasă-n urmă doar o roşie misivă,
Gânduri închise cu fiori pierduţi în culori se pierd în derivă.
Fără umbre,fără ochi am ales să stau ascuns
Într-un ţinut de nepătruns în care fiecare scânteie e-un răspuns.

Am apus...şi vreau să dispar sub acoperirea sunetelor,
Sub furtuni de vară vreau s-ascult plânsul tunetelor.
Memorii fără adrese...dar cine vrea memorie?
Un cer plin de venin deplin senin desenează istorie.
A văzut multe...a plâns atât de mult,
Fulgerele sunt lacrimile unei inimi lipsite de tumult.

Confuzie.

Deschid ochii sub cearceaf
şi o zăresc pe Medusa cu al ei şarm.
În loc să se holbeze la mine,
praful ar putea să-l şteargă măcar.

Mă uit la ea.Nici stană de piatră nu mă fac.
Concluzie:sunt prea superficial...
prea rapid m-am criticat...are ea un zâmbet artificial.
Mai stau un pic şi neavând ce să zic,tac.
Bate cineva la uşă.Nu aştept pe nimeni.
Tiptil,uşor,fără sonor,arunc un ochi pe vizor.
O văd pe Euryale,sora Medusei.
Ce-i asta?Întrunirea gorgonelor la mine acasă?
Cel mai ciudat e că lângă mine nu se află Grădina Hesperidelor.
Pot să vă întreb ce vreţi de la mine insipidelor?
'ce:Perseu,ai şi uitat ce mi-ai făcut?
Eu eram într-un somn plăcut,iar tu tăcut...
ai vrut să mă ghilotinezi...
ceea ce ai şi făcut...dar se pare că ai ratat.
N-ai reuşit să mă omori,ai reuşit să eşuezi.

În acel moment a şi tras covorul de sub mine
şi vezi tu...aşa m-am ales cu o contuzie.
Eu nu sunt Perseu.Vezi că faci o confuzie!
Mă simt flatat....sunt confundat cu un semizeu.
Dar în concluzie...un simplu om sunt eu.

Dispersând alegerea proprie.

Suprarealitatea mea nu face concesii cu nimeni,
suferă de grave depresii pe mari întinderi.

Degeaba speri,doar suferi..
bătut de vânt ca o facţiune de nuferi.
Degeaba speri,îmi zice ea,
mai târziu disperi şi faci cunoştinţă cu dispersia.

Progresia?!N-are ea nici o legătură,
fie ea geometrică ori rege cu purpură.
A alege e dilema la care fluieră arbitrul
şi nu e liber...focul din tine să-l menţii,
luptă ca celţii cu făpturile ceţii,
nu te stinge ca şi chibritul.
Eu am ales să-ntorc capul de la lucruri splendide
ca să rătăcesc printre algele Atlantidei.
Printre statui şi caracatiţe care stau la cratiţe
...iar unii care tot stau la pândă
sperând într-o şansă de izbândă
pentru a mă prinde pe nepusă masă
mai bine să stea la ei acasă!

Aleg să stau pe acoperişul lumii calm,
suferind de acrofobie,
îmi iau avânt şi m-arunc în malm
ca să fac dinozaurilor autopsie!

Deşi m-am întors în trecut,e prezent
acelaşi gând atroce,materializat într-o voce:

Degeaba speri,doar suferi..
bătut de vânt ca o facţiune de nuferi.
Degeaba speri,îmi zice ea,
mai târziu disperi şi faci cunoştinţă cu dispersia.