Inevitabil,toţi iau decizii eronate,
Erodate de fapte şi de acte.
O ardem în drame,lamentaţi ca un drogat fără grame,
Aşteptăm bani ca nişte dame
Şi fiecare moment vrem să-l punem în rame.
Fiecare e un erudit înrudit cu Democrit,
Acuzându-l pe celălalt că e ipocrit.
Fiecare în tenebrele lui,ia felia aproapelui,
Iar scopul a devenit nefericirea omului.
Zenitul pare aproape la fel ca luna,
Însă stai să-l vezi cum dispare când apare minciuna.
Te chinui pentru ceva şi te fură altul-ntotdeauna.
Ajungi la final,satisfacţii,nici una.
Societatea te comandă prin telecomandă,
Îţi serveşte la fiecare masă bucăţi de propagandă
Trase pe bandă,crezi că totul e o constantă,
Dar ai uitat că totul în viaţă e variabil,
De ce nu aderi la concepţiile celorlalţi,ratat incapabil?
Hai!Muşcă din real,scuipă fictivul,
E prea târziu acum să faci pe introspectivul.
Se pare că o să mori cu bunul-simţ în braţe,
Eviscerat,te simţi rău şi vrei să dai la raţe,
Dar vezi prietene că nu mai ai maţe.
Vinzi totul pentru câteva hârtii,
Ţi-ai vinde şi sufletul,sărac să nu fi.
Ai vrut să ieşi din mulţime,şi-ai căzut de la înălţime,
E greu să respiri la câţiva metri adâncime?
Ai vrea să ai un tub de oxigen ca un scafandru,
Să respiri,dar ştii ce?E vina lui tactu,
A fost prea tandru când erai băieţandru.
Acum taci şi-ndură şi învaţă să accepţi că altul te fură,
Înveţi să supravieţuieşti sau viaţa te mătură!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu