De la

Des scriu ca să descriu peisaje pestriţe,
De la oameni cu iconiţe la cele mai snoabe domniţe.
De la mâini întinse la gulere albe,
De la oameni laşi la cei ce mor prinşi de salve.
De la a şti că avem timp ca Octavian Paler
La a cântări faptele şi consecinţele pe câte un taler
Şi nu te aştepta ca balanţa să fie dreaptă,
Indiferent de sens,urci gradat,nu sari vreo treaptă.
De la o inimă aptă la o raţiune inaptă,
De la o minte înţeleaptă izvorâtă din adâncuri ca o apă
La momentul X,unde nu ştii ce te-aşteaptă!
De la o familie măcinată la o inimă secată,
De la o atingere murdară la o privire curată.
Să treci de la dramă la comedie e doar iluzie,
Să fii un insurgent care-şi bagă urgent sentimente prin perfuzie,
Atât de nesigur încât semeni trădări şi confuzie.
Când eşti lovit în ego,te-alegi cu o contuzie.
Răutate prin transfuzie,ipocrit ca ceaiul prin infuzie,
Să pretinzi milă,doar un abuz e!

Mă-nclin.

Mă-nclin în faţa zeului Trecut
Eu,simplul om obsedat de trecut.
Mă-nclin în faţa zeului Trecut
Eu,care prin multe am trecut,
Multe clipe am petrecut
Cu X,Y,Z şi alte necunoscute,
Dar nu e nici o legătură cu vreo matematică.
Am căutat mereu o tactică
Pe care s-o pun în practică.
Prea mulţi stimuli m-au dus la o epuizare anafilactică.
Vorbesc despre trecut,dar nu cu hexametri
Ca-ntr-o compoziţie antică,
Cuvintele mele n-au funcţii de conducere
Ci doar o simplă
Funcţie sintactică.
O pătură de amintiri aşterne verbe acerbe
Şi fiecare gest trecut prin filtru fierbe.
Trecutul îmi dă târcoale ca nişte vulturi,
Iar inima e un deşert uitat de ploi şi vânturi.

Mă-nclin în faţa zeului Trecut
Eu,simplul om obsedat de trecut.