Timpul trece...

Perimat perisabil deprimat mat
Dar nu ca la şah,abominabil mă zbat
În propriu oprobriu agit acid fără sulfat.

Macin fiecare margine din drum,
Prin piedici şi foc,mă zbat şi la sfârşit ajung scrum
Gândindu-mă la ce-o să spun

Înecat de viaţă mai ceva ca de fum.
Graniţa între iubire şi obsesie
E infimă,de la posesie se ajunge la depresie.

Ca variantă ultimă,astfel se reprimă o parte din vină.
Tot felul de imagini,transpuse-n mii de pagini
Descriu un periplu perpetuu personal,

Mesaj subliminal,de la multiplu la singular
De la general la concret,direct la subiect.
Concepte disimulate simulate şi mulate pe noi

Sunt îngropate de demoni noi sub munţi de gunoi
Numiţi “amintiri”,sunt un soi de nevoi
Stocate-n firi şi atârnă-n fire ucigând eroi

Moderni nu mitologici într-o purpură pură
Ca un Marte fără centură ce-ndură ploi
Şi intemperii temperate atente-n tente tenace

Cu acid acetilsalicilic,chin încriptat chirilic
Emergent empiric în Empire State Building.
Sofist sobru sorbi corbu’-n corp în codru.

Alambicat picat l-am pictat epileptic tetic eclectic.
Electric,dar nu sunt la curent,fac parte din curentul sceptic.

Nu sunt complice la compromisuri complicate,
Detestat des testat destul de destin descind în arii deşănţate.
Transfug transpun tranşant transformări transcendente
Concep convulsiv conflagraţii conspirative condescendente.

Radiografia unui suflet.

Se scurge.Se scurge încet ca sângele meu pe perete după ce am fost sfârtecat de acele ceasului.Ace care au secţionat cadranul ceasornicului din mintea mea...unde eram captiv,aşezat la o masă,într-o cameră tenebroasă,unde melancolia ţâşnea dintr-un tablou,iar pe jos era o baltă de tristeţe.Şi pătrundea şi un miros de cadavre aflate în plină descompunere.Debuşeul iluziilor.Un bec spart,având o culoare formată din purpuriu şi un verde radioactiv(VEPU),ajută la distingerea unor siluete,aşezate la o masă.Aveam lânga mine un pahar de Sănătate (marcă înregistrată),câteva cartuşe şi un revolver.Mă gândeam să-mi fac o radiografie a sufletului.Să participi la un joc de ruletă rusească cu Timpul,cu un pistol încărcat cu cinci gloanţe din şase şi să fi arbitrat de Conştiinţă.Asta înseamnă să-ţi faci o radiografie sufletului.Cum Timpul e doar un concept ce nu poate muri,pleacă în avantaj şi l-am convins să fie el primul.Râde.Râde isteric.Convulsiv şi cu spasme.Scot din buzunar o pastilă de Valium,habar n-am ce căuta acolo.Pentru el totuna e.Că se alege cu praf de puşcă pe mâini sau nu,el tot lângă mine o să fie...Tremur.Încarcă tacticos cele cinci gloanţe,învârte cilindrul şi-l pregăteşte.Are arma la tâmplă...iar eu sunt apăsat de întrebarea:”Do you feel lucky, punk?”,la fel ca şi Clint Eastwood în Dirty Harry.I-am pus pastila de Valium pe ţeavă.Sunet asurzitor.Praf de puşcă în aer.Praf de Valium.Respir.E tot lângă mine.
Au rămas patru gloanţe în revolver.Trebuie să mai pun încă unul,altfel n-ar fi corect,nu?Învârt cilindrul.Pun arma la tâmplă...în vraja morţii sunt cam amorţit.
- Trage odată,nu mai trage de mine!zise Timpul.
-Stai să mai iau o gură de Sănătate.
-Lasă Sănătatea că-ţi face praf ficatul!
-Mai am nevoie de el?
Revolverul cade jos.
-1.61816.1816.18000000 bifat.
...iar eu mă-nec în realităţi obscure..