Băăăăăăăăăăă....dar eu chiar sunt nesimţit?Sincer acum?Sunt aşa nesimţit să nu ţin pasul cu moda?Gata,mi-a ajuns!...Ia să iau şi eu un pachet de ţigări...Mă ajută cineva cu o brichetă?

Mai underground decât fundul Groapei Marianelor
Dau frâu liber vocalelor şi consoanelor.
Dau drumul la vocabule ce se pierd în propoziţii
Spun adevăruri şi axiome,nu o ard în supoziţii.
Doctrine şi filosofii,imagini şi viziuni,
Idei constructive şi calitative cu mai multe versiuni.
Idealuri şi planuri,fiecare cu fundaţia pe multe visuri
Fundaţie construită ca la carte,cu 0 fisuri.
Dar pornită de la 0,construită cu atenţie
Făcută în aşa fel încât să mă scape de detenţie.
Alcătuită din visuri şi conştiinţă,raţiune şi ştiinţă
Vulgaritate excesivă îndulcită cu umilinţă.
Să-mi acopere ochii când trec pe lângă tentaţii,
Să-mi dea palme,când mă pierd în conspiraţii.
Să tragă un semnal de alarmă când sunt manipulat,
Să ripostez dur,precum ruşii la Stalingrad.
Mila şi politeţea sunt subordonate conştiinţei,
Dar greşeala şi violenţa alcătuiesc natura fiinţei.
Şi eu n-am nevoie de pretexte să vă lovesc cu aceste texte,
Aceste teste peste care nu poţi vărsa cuvinte,
Pentru ca lumea să le deteste,
Să nu te pierzi în feste încercând să lansezi manifeste,
Sperând că o să loveşti multe ţeste.
Depresiv decepţionat evoluezi regresiv şi vei fi sancţionat
De metafore şi epitete care te vor trimite direct în râul Lete.
Sunt atât de plin de ură încât Styxul e gol,
Oxigenul nu-mi mai ajunge,am nevoie de aerosol!

Bolnav.

Şi iată-mă...murdar de propriul sânge...sânge care nu încetează să mai curgă din venele abia secţionate cu o lamă cam...neascuţită.Întins,fac o baie de sânge,iar câmpul vizual începe să fie dominat de o singură culoare,foarte închisă...paleta de culori dispare încet în ceaţa trecutului.Sângele împregnat cu mii şi mii de amintiri şi cu tot ce mă defineşte ca om,cu idei,principii,viziuni,se scurge încet pe podeaua Vidului pentru a ajunge la ţărmul Absolutului.Infinitul strânge mâna Timpului,ucigaşul din umbră...De ce am făcut asta?Nimic inerent nu a putut să mă oprească?Nici un factor extern n-a fost în stare să-mi schimbe decizia?Probabil am fost împins de o viziune distorsionată a lucrurilor...O viziune care expune doar decepţiile,iar bucuriile sunt învăluite de o perdea opacă.În cartea vieţii m-am oprit la capitolul decepţii?Fiecare pagină mă învaţă o lecţie,dar se pare că eu sunt blocat aici.Devin un tocilar al decepţiilor.Parcă aş fi un semn de carte lăsat de către cineva la un anumit capitol într-o carte veche,uitată...doar că,spre deosebire de semn,eu am puterea să trec mai departe.Trebuie să trec mai departe şi din comă,unde sunt,datorită faptului că am pierdut mult sânge,să mă trezesc.